vineri, 19 noiembrie 2010

De-a dreptul indirect

(articol redus cu 25%)
Cu suficientă autoironie mă descopar pe zi ce trece mai sceptic, mai confuz şi mai dezamăgit în raport cu potenţa mea de a înţelege de ce lucrurile merg prost pentru marea noastră majoritate. Ca un blogher de mâna a doua, mândru bat reţeaua internaţională în căutarea salvării sufletului meu. Mă surprind în facebook multitudinea de „cause“ ce solicită semnătura mea, apartenenţa mea la cauzalitate, alăturarea mea în fondul şi în frontul celor care ce? Bun, susţin o cauză, simpatizez şi empatizez cu ea şi cu membrii subscriţionari! Citesc şi semnez, trimit invitaţii prietenilor! Ca să ce? Rezultă din asta, ce? Semnăturile astea contează pentru ce? Cine le contorizează, cine le ia în seamă?
Citeam zilele trecute şi ascultam la televiziunea locală declaraţiile unor marcanţi politicieni zonali, oameni de bine, zic io, care justificau acţiunile de strângere de semnături pentru înlăturarea lui Băsescu sau pentru demiterea Robertei furăcioase, cea cu aritmetica de clasa a II-a. Frumos gestul, dar total inutil. Credeţi că dă cineva vreun ban pe semnăturile şi pe acţiunile dumnealor? Credeţi că de asta nu mai doarme Băse noaptea? Sau Roberta? Sau Videanu cel rozaliu? De grija semnăturilor strânse pe facebook? Poate doar ca aceste acţiuni să menţină adrenalina în venele stindardiştilor, că altceva nu pot face. „Decât“ să ridice drapelul şi să strige „la luptă“, după care la primul colţ să îl paseze unui fraier de pe lângă ei şi să dispară sub pretextul că au plecat să îşi cumpere ţigări.