Aseara tarziu, martor de dincolo de sticla televizorului la cea mai moderna si mai in voga mentalitate de raspandire a pumnilor si picioarelor in mod legal si egal, m-am prefacut interesat de eveniment, pentru ca Slobozia nu a pupat in lunga ei istorie atata lume buna (din clasa celor ce dau cu pumnul ca sa-si castige existenta efemera), pe metru’patrat.
Mesele vipurilor, intesate de aristocrati cu gusturi fine, simul(acru) de cultura pe fondul etalarii vesmintelor de firma la pret de 300 de lei scaunul, inconjurau ringul cu aroma anilor de glorie a boxului, in timp ce cuconite dezinvolte isi plimbau tatele ostentative pe sub marcajele reprizelor si peste nasurile balosilor care lacrimau atarnati de franjurile meselor.Smecheri, ziaristi, fatuci si luptatori K1, prezentatori si legende locale isi amestecau adrenalina intr-un spectacol cand ridicol, cand grotesc. Pumni, picioare, ghionturi raspandeau in arena starea de alarma exotica hibrida cu indolenta, sursa sigura de infestare culturala la nivel de provincie de la marginea Baraganului. Printre nemilosii cu renume, doi salbatici tatuati, partand fuste romane, semnau condica pe statele clubului local Satori. Pentru scurta vreme, caci duiosi ca margelele anastasiei, s-au pravalit rapusi in primele secunde, imediat dupa ce valul a trecut peste ei terciuindu-i, spalandu-i de pacatul grandomaniei si lasandu-i fara matreata pe cap, culmea, in aplauzele multimii dezlantuite…
Un act de cultura maret, cu alura de invadator crepuscular, cu aroma de margine de bucuresti din vremea comisarului Moldovan, lasand in sutienele pitipoancelor electrizate hormonii dezlatuiti de prezenta greilor Sora, Morosanu, Atodiresei si multi, multi alti aspiranti la titlul de campioni… si la gustul victoriei.
In tot acest timp, luminile orasului se stingeau iar oamenii obositi se repezeau in paturile lor cu pretentia de asternuturi albe, sperand ca ancora somnului sa-i duca dincolo de mizeria zilnica. In tot acest timp, prin tevile ruginite ale orasului, Apa lui Ionascu continua netulburata sa macine fierul si sa poarte bolnavicioasa scursura dincolo de mrejele unei gale fara glorie la al carei sfarsit toata lumea a primit cate o cupa, o placheta, o ceva…. Chestii traditionale care sa le aminteasca dincolo de orice dubiu ca la Slobozia viata e frumoasa si de atata bine, cetatenii isi impart marinimosi pumni, picioare si plachete! Dincolo de sticla televizorului, cativa somnorosi isi aminteau vag de protestele sindicalistilor in fata sediului partidului tata, in timp ce exersau sarguinciosi o noua tehnica de extragere a cahului din nas… iar primarul Ionascu nu putea sa doarma de grija apei.
Noi sa fim sanatosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu