De luat aminte, daca putem sa ne ferim...

Pe pachetele de pâine Titan scrie deja că pâinea este fabricată conform Codex Alimentarius. Am citit cu ochii mei.   România va experimenta pe populaţie produsul cancerigen initium Experimentul  "Codex Alimentarius" începe cu România. De la 31 decembrie 2009,   Guvernul Boc a fost obligat de... UE să înceapă implementarea  "Codexului",  alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia  planetei). "Codex Alimentarius" este un pachet de norme după care se  vor alimenta  populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la  principiul că Terra nu mai  poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare  se va trece la hrana artificială,  din produse chimice, cea modificată  genetic etc. Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este  altceva decât una de  exterminare, care va reduce populaţia globului la  cca doua miliarde, o masă  mult mai uşor de hrănit şi de controlat de  forţele oculte. Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România  este prima  ţară din lume  care va folosi în agricultură un compus  chimic pe bază de initium, un  ingredient activ din noua clasă a  substanţelor chimice impuse de"Codex  Alimentarius".

De-a dreptul indirect

(articol redus cu 25%)

Cu suficientă autoironie mă descopar pe zi ce trece mai sceptic, mai confuz şi mai dezamăgit în raport cu potenţa mea de a înţelege de ce lucrurile merg prost pentru marea noastră majoritate. Ca un blogher de mâna a doua, mândru bat reţeaua internaţională în căutarea salvării sufletului meu. Mă surprind în facebook multitudinea de „cause“ ce solicită semnătura mea, apartenenţa mea la cauzalitate, alăturarea mea în fondul şi în frontul celor care ce? Bun, susţin o cauză, simpatizez şi empatizez cu ea şi cu membrii subscriţionari! Citesc şi semnez, trimit invitaţii prietenilor! Ca să ce? Rezultă din asta, ce? Semnăturile astea contează pentru ce? Cine le contorizează, cine le ia în seamă?

Citeam zilele trecute şi ascultam la televiziunea locală declaraţiile unor marcanţi politicieni zonali, oameni de bine, zic io, care justificau acţiunile de strângere de semnături pentru înlăturarea lui Băsescu sau pentru demiterea Robertei furăcioase, cea cu aritmetica de clasa a II-a. Frumos gestul, dar total inutil. Credeţi că dă cineva vreun ban pe semnăturile şi pe acţiunile dumnealor? Credeţi că de asta nu mai doarme Băse noaptea? Sau Roberta? Sau Videanu cel rozaliu? De grija semnăturilor strânse pe facebook? Poate doar ca aceste acţiuni să menţină adrenalina în venele stindardiştilor, că altceva nu pot face. „Decât“ să ridice drapelul şi să strige „la luptă“, după care la primul colţ să îl paseze unui fraier de pe lângă ei şi să dispară sub pretextul că au plecat să îşi cumpere ţigări.

Suparat, Suparat sunt Doamne…. Suparat

Aseara tarziu, martor de dincolo de sticla televizorului la cea mai moderna si mai in voga mentalitate de raspandire a pumnilor si picioarelor in mod legal si egal, m-am prefacut interesat de eveniment, pentru ca Slobozia nu  a pupat in lunga ei istorie atata lume buna (din clasa celor ce dau cu pumnul ca sa-si castige existenta efemera), pe metru’patrat.

Mesele vipurilor, intesate de aristocrati cu gusturi fine, simul(acru) de cultura pe fondul etalarii vesmintelor de firma la pret de 300 de lei scaunul, inconjurau ringul cu aroma anilor de glorie a boxului, in timp ce cuconite dezinvolte isi plimbau tatele ostentative pe sub marcajele reprizelor si peste nasurile balosilor care lacrimau atarnati de franjurile meselor.

Smecheri, ziaristi, fatuci si luptatori K1, prezentatori si legende locale isi amestecau adrenalina intr-un spectacol cand ridicol, cand grotesc. Pumni, picioare, ghionturi raspandeau in arena starea de alarma exotica hibrida cu indolenta, sursa sigura de infestare culturala la nivel de provincie de la marginea Baraganului. Printre nemilosii cu renume, doi salbatici tatuati, partand fuste romane, semnau condica pe statele clubului local Satori. Pentru scurta vreme, caci duiosi ca margelele anastasiei, s-au pravalit rapusi in primele secunde, imediat dupa ce valul a trecut peste ei terciuindu-i, spalandu-i de pacatul grandomaniei si lasandu-i fara matreata pe cap, culmea, in aplauzele multimii dezlantuite…

Starea de putregai

UDMR a fost întotdeauna o monedă de schimb pentru toate guvernele. Ca nişte patrioţi ce sunt, au ştiut mereu cum şi cu cât să-şi vândă patriotismul oricărui guvern aflat la putere. Au ştiut să speculeze momentele dramatice şi le-au speculat în dauna intereselor naţionale şi în scopul poziţionării lor strategice în guverne, pentru a-şi promova interesele meschine, naţionaliste şi dezbinătoare de spirit şi de plai românesc. ACUM fac la fel, iar guvernul ACTUAL vinde iar la preţ de tarabă interesele naţiunii pentru bordurile lui Videanu şi pentru frunza cu ciocolată a Udrencei dezlănţuite.

Ceea ce se întâmplă acum cu starea naţiunii este unic în istoria democratică a Europei. Faptul că două sisteme apropiate guvenului, Poliţiştii şi Perceptorii, ies în stradă şi strigă lozinci gen „...javră ordinară“ şi  „HOŢII“, indică nivelul de umilinţă la care stăpânul a ajuns să îşi supună chiar şi servitorii fideli.

Ce ar mai fi de zis?

Din gandirea grafica a unui lacatus de vise

TEHNICI SPECIALE PENTRU EXTRAS CAHUL DIN NAS

aug. 2008

Cap 1

un drum…

            Plin de spor, puf de plop, borcane goale  si PPC-uri (Poate Pica Ceva - adica „sacosi”), transpir abundent la volanul unui antic Oltcit (care nici macar nu e al meu), pe drumul ce leaga T...-ul de F.... Ma duc fericit la mama! Adica la soacramea.

            Nu ma plang ca Olticitul se taraie zgomotos printre limuzine si gipane. Pana la T... a fost o poveste soseaua. Asfalt nou si drum lin. Acum insa e altceva. Am vrut sa scap de aglomeratia de pe tronsonul D...-F... si am dat peste o proba de lucru romanesc. Sau poate ca soseaua pe care fac antrenament acum, este cumva infratita cu vreo similara din Liban, adusa in halul asta de stupidele bombardamente ale israelitilor, revoltati ca doi soldati au adormit in post si au fost capturati de militiile libaneze. Nevastamea troneaza in dreapta si trage tacticos din tigara. Zice ceva. Nu o aud! Poate ca am ganduri prea multe. Sunt stresat de butelia din portbagaz pe care intentionez sa o daruiesc cumnatului. Cine stie peste ce echipaj de politie dau si ma baga la teroristi! Furat de peisaj, injur meticulous la fiecare groapa in care ma reped incercand sa evit alta. Motorul urla si se agita in van. Mai mult nu poate saracul. Fereastra din stanga  nu se deschide iar cea din dreapta e pazita cu strasnicie de consoarta mea care sufera de la current si care zice ca nu vrea sa-i sara pe geam dintii proaspat lipiti. Sunt fericit! Merg la mama sa ma racoresc

Let's Do It, Romania!

Campania a demarat și la Slobozia

În această dimineață am fost martor la mișcarea de curățenie generată în cadrul campaniei Let's Do It, Romania! Peste o tonă de deșeuri au fost adunate de cei 120 de elevi mobilizați la Școala nr. 6 Slobozia, gunoi sortat pe categorii și depozitat în fața școlii sau în alte 3 puncte din jurul acesteia de către o mână de copii inimoși directionați de câteva cadre didactice. Deși am urmărit activitatea lor mai bine de o ora, nu am observat nici un alt adult în afara cadrelor didactice, care să se alăture acțiunii. Ca de obicei, adulții stăteau minunându-se pe la scările blocurilor fără să pună mâna la treabă. Rușinos! Să ne facă puștiumea curățenie în jurul blocului...
”Ideea principală este nu să facem curățenie, ci să atragem atenția locuitorilor zonei asupra ceea ce înseamnă aruncarea resturilor în jurul blocurilor” declara o proferosoară.