Toate-s vechi și nouă toate

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.  
Aceste minunate versuri ale marelui Eminescu, par ca turnate pe profilul zâmbărețului nostru primar, care este! Când îl văd cum râde cu gura pân’ la urechi prin diverse poze de album sau pe hârtia unor publicații mirositoare de șosete administrative (firește pe bani publici, cum zicea marele portocaliu, -aici sunt banii dumneavoastră-) mai că îmi vine să-l iau de urechi și să-l dau cu nasul prin gurile de canal din oraș, ba chiar să-l țin în cada cu apă cristalino-portocalie până i s-or încreți mustețile.
Cel mai probabil, că spusele unui coleg de breaslă, cum că subiectul apei din Slobozia e fumat de mult și că nu mai dă nimeni doi bani pe el, să nu fie tocmai așa. Poate o fi pentru o parte a presei, platită din greu cu bani publici ca să înghită mizeria de la robinet si să simuleze orgasmul în fața unui pahar cu apă ionașciană. Realitatea este cu totul alta! Și iată de ce:

Fanatismul religios și nevoia de ”sânge”, boala secolului

Surprinzător de real, secolul exploziei demografice și al neuronului rămâne prizonierul conceptelor și prejudecăților din antichitate. Aș fi jurat că evoluția omului, a societății în esența sa, va marca iremediabil pasul omenirii către un nou secol, către tehnologie, știință și emancipare. Din păcate, observ că pasul ideologic a fost făcut oarecum înapoi. Pasul moral este în totală contradicție cu evoluția tehnologică. Omenirea, în masa ei generală, a decis că evul mediu e mai prosper ideologic decât orice avans tehnlogic, dovadă clară că îndoctrinarea religioasă, practicată de secole cu consecvență de către mai toate religiile planetei, s-a înrădăcinat definitiv în moralul colectiv.

Asistăm cu nepăsare la o demonstrație de forță a îndoctrinării ideologice, la expansiunea periculoasă a fanatismului religios. În numele unor doctrine extremiste, omenirea asistă cu neputință la formele cele mai abominabile de manifestare a fanatismului religios în acest veac al științei. Nu mai departe fatidica zi de 11 septembrie din viața americanilor. Asta ca să nu zică cineva că articolul este împotriva BOR. Fanatismul de care vorbesc eu se manifestă aprioric în toate formele de îndoctrinare ideologico-religioasă. Vedem cum, în numele diverselor religii, fanatici executanți se supun in-extremis voinței unor așa-ziși lideri, profeți messianici sau fii ai nu știu căror Zeități și se dedau la masacre și distrugeri.
Adevărul este că, în decursul zbuciumatei istorii a omenirii, cele mai mari masacre, cele mai ucigătoare și mai exterminatoare războaie și represiuni, s-au comis în numele religiei, indiferent care ar fi fost ea. Mari campanii războinice au avut încuviințarea bisericilor sau ale templierilor pentru a-și justifica crimele monstruoase. Deși, în marea lor majoritate, religiile nu propovăduiesc sabia, îndemnul la măcel a fost dat de-a lungul secolelor de o multitudine de prea-sfinți, prea-fericiți ori prea-puternici, popi, vraci, budiști, profeți, musulmani și de alte orientări, care au trimis ostașii la moarte în numele unei zeități, indiferent care ar fi fost ea. Nu pot să nu amintesc faptul că în numele creștinătății, religie cu care se mândresc mulți cum că ar fi numai lapte și miere, numai iubire și iertare, s-au comis mari fărădelegi și mii de crime abominabile. Preacucernici preoți au uitat legile divine, aceștia punându-se cu crucea și cădelnița în fața trupelor trimise la măcel în numele Domnului în marile cruciade...

De luat aminte, daca putem sa ne ferim...

Pe pachetele de pâine Titan scrie deja că pâinea este fabricată conform Codex Alimentarius. Am citit cu ochii mei.   România va experimenta pe populaţie produsul cancerigen initium Experimentul  "Codex Alimentarius" începe cu România. De la 31 decembrie 2009,   Guvernul Boc a fost obligat de... UE să înceapă implementarea  "Codexului",  alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia  planetei). "Codex Alimentarius" este un pachet de norme după care se  vor alimenta  populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la  principiul că Terra nu mai  poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare  se va trece la hrana artificială,  din produse chimice, cea modificată  genetic etc. Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este  altceva decât una de  exterminare, care va reduce populaţia globului la  cca doua miliarde, o masă  mult mai uşor de hrănit şi de controlat de  forţele oculte. Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România  este prima  ţară din lume  care va folosi în agricultură un compus  chimic pe bază de initium, un  ingredient activ din noua clasă a  substanţelor chimice impuse de"Codex  Alimentarius".

De-a dreptul indirect

(articol redus cu 25%)

Cu suficientă autoironie mă descopar pe zi ce trece mai sceptic, mai confuz şi mai dezamăgit în raport cu potenţa mea de a înţelege de ce lucrurile merg prost pentru marea noastră majoritate. Ca un blogher de mâna a doua, mândru bat reţeaua internaţională în căutarea salvării sufletului meu. Mă surprind în facebook multitudinea de „cause“ ce solicită semnătura mea, apartenenţa mea la cauzalitate, alăturarea mea în fondul şi în frontul celor care ce? Bun, susţin o cauză, simpatizez şi empatizez cu ea şi cu membrii subscriţionari! Citesc şi semnez, trimit invitaţii prietenilor! Ca să ce? Rezultă din asta, ce? Semnăturile astea contează pentru ce? Cine le contorizează, cine le ia în seamă?

Citeam zilele trecute şi ascultam la televiziunea locală declaraţiile unor marcanţi politicieni zonali, oameni de bine, zic io, care justificau acţiunile de strângere de semnături pentru înlăturarea lui Băsescu sau pentru demiterea Robertei furăcioase, cea cu aritmetica de clasa a II-a. Frumos gestul, dar total inutil. Credeţi că dă cineva vreun ban pe semnăturile şi pe acţiunile dumnealor? Credeţi că de asta nu mai doarme Băse noaptea? Sau Roberta? Sau Videanu cel rozaliu? De grija semnăturilor strânse pe facebook? Poate doar ca aceste acţiuni să menţină adrenalina în venele stindardiştilor, că altceva nu pot face. „Decât“ să ridice drapelul şi să strige „la luptă“, după care la primul colţ să îl paseze unui fraier de pe lângă ei şi să dispară sub pretextul că au plecat să îşi cumpere ţigări.

Suparat, Suparat sunt Doamne…. Suparat

Aseara tarziu, martor de dincolo de sticla televizorului la cea mai moderna si mai in voga mentalitate de raspandire a pumnilor si picioarelor in mod legal si egal, m-am prefacut interesat de eveniment, pentru ca Slobozia nu  a pupat in lunga ei istorie atata lume buna (din clasa celor ce dau cu pumnul ca sa-si castige existenta efemera), pe metru’patrat.

Mesele vipurilor, intesate de aristocrati cu gusturi fine, simul(acru) de cultura pe fondul etalarii vesmintelor de firma la pret de 300 de lei scaunul, inconjurau ringul cu aroma anilor de glorie a boxului, in timp ce cuconite dezinvolte isi plimbau tatele ostentative pe sub marcajele reprizelor si peste nasurile balosilor care lacrimau atarnati de franjurile meselor.

Smecheri, ziaristi, fatuci si luptatori K1, prezentatori si legende locale isi amestecau adrenalina intr-un spectacol cand ridicol, cand grotesc. Pumni, picioare, ghionturi raspandeau in arena starea de alarma exotica hibrida cu indolenta, sursa sigura de infestare culturala la nivel de provincie de la marginea Baraganului. Printre nemilosii cu renume, doi salbatici tatuati, partand fuste romane, semnau condica pe statele clubului local Satori. Pentru scurta vreme, caci duiosi ca margelele anastasiei, s-au pravalit rapusi in primele secunde, imediat dupa ce valul a trecut peste ei terciuindu-i, spalandu-i de pacatul grandomaniei si lasandu-i fara matreata pe cap, culmea, in aplauzele multimii dezlantuite…

Starea de putregai

UDMR a fost întotdeauna o monedă de schimb pentru toate guvernele. Ca nişte patrioţi ce sunt, au ştiut mereu cum şi cu cât să-şi vândă patriotismul oricărui guvern aflat la putere. Au ştiut să speculeze momentele dramatice şi le-au speculat în dauna intereselor naţionale şi în scopul poziţionării lor strategice în guverne, pentru a-şi promova interesele meschine, naţionaliste şi dezbinătoare de spirit şi de plai românesc. ACUM fac la fel, iar guvernul ACTUAL vinde iar la preţ de tarabă interesele naţiunii pentru bordurile lui Videanu şi pentru frunza cu ciocolată a Udrencei dezlănţuite.

Ceea ce se întâmplă acum cu starea naţiunii este unic în istoria democratică a Europei. Faptul că două sisteme apropiate guvenului, Poliţiştii şi Perceptorii, ies în stradă şi strigă lozinci gen „...javră ordinară“ şi  „HOŢII“, indică nivelul de umilinţă la care stăpânul a ajuns să îşi supună chiar şi servitorii fideli.

Ce ar mai fi de zis?

Din gandirea grafica a unui lacatus de vise