Trăim vremuri grele. O știe toată lumea! Nu sunt bani de mâncare, nu sunt bani de taxe și impozite. Nu ajung banii pentru întreținere și pentru plata apei lui Ionașcu la răposata URBAN SA. Dar cu toate astea, românul nu se dă bătut. El se scotocește prin găurile buzunarelor și sacrifică mărunțisul pentru ... băutură.
Suntem un neam destoinic, neam ce a trecut prin vicisitudinile vieții grație fraternității cu alcoolul. Chiar dacă guvernanții tot bagă la accize pe băutură și pe țigări, chiar dacă s-a ajuns la prețuri vecine cu nebunia la aceste produse, românul rămâne frate cu sticla și cu țigara.
De dimineață, de la prima oră, gasești mușterii cărora le curg mucii peste mustăți, tremurând la terasele deschise de cu zori, lângă un pahar sau o sticlă, împrejurul meselor înghețate, făcând treișpe-paișpe ca să nu le înghețe mădularele. Acolo, în frig, în vânt, cu mațele giorlăind, românul se face una cu paharul. Ce mai contează că administratorul de bloc îl așteaptă la scară să mai prindă o sută la întreținere? Ce mai contează că nevasta ruptă de muncă nu știe cum să drămuiască leuțul pentru nițel zarzavat? El bea! Bea cu spor fără grija zilei de mâine, fără durerea din stomac! Suntem o nație de politicieni și de alcooliști. A descoperit asta Burebista mulți ani în urmă. Redescoperă și guvernul nostru actualmente, numai că ăștia sunt mai șmecheri. Ei nu distrug culturile de vie, ei măresc accizele. Știu ei ce merge bine în țara asta.
Iar românul nostru, ca un bun român ce este, contribuie fără să crâcnească la bugetul de stat, fără să dea doi bani pe accizele lor la figurat, el dă și mai mulți bani la propriu! Dar se plânge că nu-i ajung banii de medicamente când îl ajunge durerea! Noroc cu supozitorul de vineri care se distribuie GRATUIT!
