Cine nu a ajuns măcar o dată în viață să facă sluj în fața unui ghișeu al Poștei Române? Ca tot omul, vrei să trimiți un colet unui amic și atunci, după ce îți ambalezi conștincios continutul în cea mai bună cutie rechiziționată de la magazinul din colț, scoți la imprimantă adresa destinatarului și o lipești frumos în colțul din dreapta, sus, așa cum te-ai învățat în toți acești ani și te înființezi cu coletul la coada de la poșta mare, sau oricare alta. Oriunde te-ai afla, la oricare oficiu te-ai duce în Slobozia, de după geamlâcul înțesat de afișe cu reguli, regulamete și obligații, (toate ale clientul dar niciuna a coletăriei), te întâmpină o funcționară înțepată, care iți zâmbește acru și îți zice printre dinți ca NU E BINE! Coletul trebuia neaparat înfășurat în hartie albă, că așa zice regulamentul...
Te uiți contrariat în spatele cucoanei și vezi un munte de colete, toate în cutii de diverse forme și culori, numai căteva stinghere, strălucesc în hârtie albă, aruncate claie peste grămadă într-un colț. Semnalizezi schimbarea direcției și aplici funcționarei corecția respectivă. La fel de acru se repede la tine și înainte de a te sfâșia îți zice că – alea sunt de la firme, au alt regim – după care îți trântește geamlâcul peste figură și dacă nu ferești nasul la timp riști operații estetice urgente (asta ca să nu zic cealaltă vorbă populară, aia cu belitul... nasului).... Rămâi perplex 30 de secunde și te uiti besmetic la coletul tău, ermetic închis în cutia nou-nouță, timp suficient pentru ca funcționară să obțină efectul urmărit. Plină de îngăduință, redeschide fereastra și se oferă dezinvolt să te ajute cu o coală albă și un rest de scoch jerpelit, pe care firește, le obții contra cost... Le iei fericit și cauți disperat un loc unde să reambalezi coletul conform normelor în vigoare, și în timp ce te străduiești să faci lucru de artă, realizezi că ai ambalat peste adresă.... Desfaci și vrei să copiezi adresa! Firește nu ai pix la tine, că nu știai că Poșta Română umblă „cu mâinile curate” și nu are voie să atingă de la populație colete de altă culoare decât albă... Umil te întorci spre ghișeu! De după geamlâc funcționara se face că nu te vede! Aștepți să te bage în seamă și după ce distruge sistematic fro 20-jde plicuri lovindu-le sadic și cu sete cu o ștampilă uriașă care pare făcută să distrugă auditoriul, răspunde la un telefon și pleacă de la ghișeu mormăind frustrată. După 5 minute revine și pare să fi uitat complet de tine, amărâtul de după geam. Bați discret în sticlă, încetișor să nu o dezlațui, dar degeaba. Monstrul sare urlând la tine! - Nici pix nu ai?- Un cetățean care stă și el la coadă așteptănd cu o cutie maro în mană, îți întinde milos un pix! Îl recompensezi cu un zâmbet și un sfat! - Trebuie în hartie albă domnu... Apoi pleci să îti desăvârșești opera coletărească. În timp ce scrii adresa, auzi în fundal cum cetățeanul cu pachetul maro se ceartă cu funcționara. Ești oarecum fericit că ăla o face cu ou și cu oțet, jubilezi în sinea ta pentru că individul are sânge să-i spună ceea ce tu nu ai îndrăznit.
Fericirea durează puțin! După ce ai stat iar la coadă, încă juma de oră, madama iritată îți aruncă un formular și închide fereastra, că e curent și nu poate să își aprindă o tigară. “Ce vrei? Să îți completez eu formularul? Nu știi să scrii om bătrân?” Încerci timid... - nu am ochelarii la mine doamnă! Nu o interesează! Nu de aia e plătită ea, ca să completeze formulare la fraieri! Și pleacă iar, de data asta să fumeze tigara și să uite complet ne noi, imbecilii de după geam. În spatele tău, coada vociferează! Mai sunt vreo 10 inși cu cutii în mănă! Remarci că numai doi le au învelite în coala alba! Oameni prevăzători! Găsești pe cineva dispus să îți completeze formularul, deși se grăbește! Te așezi cuminte iar la coadă cu coletul alb și formularul în mănă și le înmânezi triumfător cănd ești iar față în față cu războinica de după geam. Îți ia nervoasă cutia și o aruncă pe un cantar! Strângi din dinți! Scrisesei pe cutie mare – FRAGIL! Asta nu o impresionează și după ce o cântărește se apucă de citit formularul. Nu întelege! Urlă că e greșit și se uită nevricoasă la tine. Scoți din buzunar, plin de inspirație, ciocolata pe care o cumpărasei pentru copil și o împingi discret spre funcționară. Ne-mulțumită se uită la tine cu îngăduință de data asta, apucă ciocolata și dulce ca mierea completează formularul mormăind. După alte minute, începe să scrie la un calculator ce citește de pe formular. Tehnologia ar fi trebuit să urgenteze o expediție, nu? Aici e invers! Se pierde timp să scrii un formular pe hârtie, pe care mai apoi funcționara îl rescrie digital. Mai trântește în stilul caracteristic câteva ștampile ucigătoare, lipește ceva pe colet, mai mâzgălește ceva cu pixul și în timp ce il aruncă peste alte colete realizezi de ce voia hârtie albă... Ca să scrie și ea ceva pe colet! După alte 5 minute, iese de la imprimanta matricială, antică, o foaie de doi metri pe care nu se vede mai nimic! Îți dă chitanța pentru cei 9 lei plătiți pentru colet, plus 2 lei hârtia, plus 3 lei chestia cu FRAGIL-ul și pleci în fugă să nu se răzgândească madama și să te prindă! În timp ce te refugiezi afară din zona de conflict faci socoteala! Banii pe colet, banii pe taxiu, timpul pierdut, nervii consumați! Depășesc cu mult contravaloarea unui colet trimis prin curieratul privat! Gata! Știi ce ai de făcut data viitoare! Ăia vin acasă, nu îți cer hârtie albă la colet, îți copletează formularul, te salută respectuos iar tu îți păstrezi demnitatea și condiția de client, care plătești un serviciu și nu ajungi să te umilești până la sânge murind în picioare în fața unei nesimțite care pare să aibă introdus adânc, foarte adânc, nu numai Supozitorul de vineri!
ARIN Panait
P.S. Voi reveni la primirea coletului!Să vedeți atunci circ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu