Parafrazându-l pe nenea Iancu, am ajuns să mă întreb, pe bună dreptate, dacă nu toate lucrurile au luat-o razna în țara asta. Și cum poți să nu te întrebi, dacă într-o după-amiază plăcută de vară, în timp ce încercam să mă relaxez pe o băncuță în parc, chiar lângă impunătoarea clopotniță de la intrarea spre Catedrală, un trecator nu m-ar fi avertizat: “Nu stați aici în apropierea clopotniței, că e cinci fără un sfert și la fără zece pornește vacarmul...” Intrigat am pornit camera (pentru că am mereu camera la mine!!!), și am așteptat cuminte în fața clopotniței. Fix la fără zece era să-mi sară camera din mână, când vacarmul s-a dezlănțuit. Timp de două minute și jumătate, pentru un scop ce mie îmi scapă, timpanele mi-au fost asuprite de ceva ce ar fi trebuit să îmi trezească sentimente profunde, religioase, să mă cuprindă credința până în cele mai adânci unghere ale sufletului meu amărât. Din pacate, asta nu s-a întâmplat! Ceea ce s-a trezit în mine a fost altceva! Sentimentul de panică, de război și bombardament iminent, senzația de fugă spre cel mai apropiat adăpost au fost cele ce m-au cuprins și nicicum spiritul religios.
Firesc, mă întreb ce rost are toată babilonia asta de clopotire haotică, la un volum care îți rupe creierii în mii de particule, din care niciuna nu se îndreaptă către Dumnezeu (decât sub o formă neaoșă ce nu poate fi reprodusă aici)! Mi-am amintit cu siguranță de toți Dumnezeii, așteptând să se termine calamitatea! Mi-am imaginat că vine cutremurul, ori că au început bombardamentele rușilor supărați pe declarațiile belicoase ale lui Băsescu. În orice caz nu mi-am imaginat că e ora de rugaciune și că toate gândurile mele bune trebuie să se materializeze într-o stare de spirit benefică… Un alt trecător mi-a explicat că fenomenul se petrece aevea zilnic la ora prestabilită, ba chiar în mai multe reprize, printre care și una la șapte dimineața, așa, ca să se trezească lumea în sentiment de cucernicie și evlavie! Eu nu știu dacă cei ce locuiesc în zona au aceeași părere… Nu înțeleg în ruptul capului de ce atâta vacarm, spre folosul cui, când se putea ceva mai moderat volumul zdrangăniturilor și pe un interval de timp în care omul să nu ajungă la pastilele de pe noptieră în tentativa de evadare spre liniștea sufletească ce ar trebui să o declanșeze un clopot de biserică. Credința nu se impune cu clopotul! Menirea lui nu este să rupă timpanele credincioșilor, ci să le înalțe sufletul spre Dumnezeu. Să cheme enoriașii la smerenie nu să-i alunge în adăpost!
Smerit m-am închinat evlavios minunându-mă de creația Domnului! Mare ți-e clopotnița Doamne, dar și tembeli clopotarii… Pâna la urmă, de ce trag clopotele bre Mitică în halul asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu